Oh, those days...

Îmi place să cred că am cei mai grozavi prieteni din toată lumea. Alături de ei am petrecut cea mai minunanta vara.
De atunci lucrurile s-au schimbat puţintel. Mulţi şi-au schimbat starea civilă, ca să-i zic aşa, unii de mai multe ori chiar, în doar juma de an. Dar cel mai important e că încă ne simţim bine împreună.
Fac o mare paranteză, ca să vă arăt că încă nu am trecut de "vara asta":

Patricia Tulcan: tu nai fo vara asta la costinesti:D
iulia_darau: vara trecuta
iulia_darau: vara asta inca no venit
Patricia Tulcan: baaaa, vara asta:D

Ca să ne aducem aminte de acele minunate vremuri când lăbăream de dimineţa până seara pe la Vila Fara, pe plajă, la căsuţa lu' Huţu sau pe la care mai era singur acasă, am făcut o mini-reuniune@my crib alături de inegalabilele cafele cu Nesquick a lu' Patri.
Am rememorat toate party-urile care le-am dat, goanele disperate după bani şi ţigări(că fără prietenii Vogue şi Kent8 viaţa unui adolescent e de neimaginat), cafelele cu lichior, serile in Nefe, pe lângă multe alte amintiri şi clişee care ne făceau să râdem in hohote.
La vară, tot la Vila Fara, tot la căsuţa lu' Huţu, tot NOI, dar cu mai multe de povestit nepoţilor, intonând următorul refren:

Când aveam doar 16 ani,
Doamne, ah, ce viaţă mai duceam...