Ce tare-i asta!

Mă obsedeazăăăăăăăă!!! Partea tristă e că melodia nu a fost făcută decât pentru reclama, dar mă consolează faptul că ştiu "versurile".

Sing it when you're happy or completely bored:
lalalalala la la la la diriguim diribom diriguim diribom diriguim bom diriguim bom diriguim rai rai rai bim bombom diriguim bom diriguim bom diriguim rai rai din bom digdigdig digdigdig dig din rai bin bombom digdigdig digdigdig rai bim rai bim bombom!

Tschüs!

Vreau...

...o casă pe malul Oceanului, de preferat în Brazilia, unde oamenii sunt ideal de negrii, iar limba armonios de îmbârligata; probabil că în cel mai bun caz mă voi alege cu o casă pe malul Mureşului, care şi aia o voi lua ca pe o mare realizare.

...să trăiesc o iubire ca în Jeux D'Enfants, pentru că nu e o relaţie ideală, dar sentimentul e profund şi încrederea mare. Nu ştiu de ce tind să visez, totuşi. E clar şi evident că soarta mea e aceeaşi ca a celorlalte femei din familia mea: căsătorie(cu un tip fad, a cărei activitate zilnică va fii să se uite la meciuri, să bea bere şi să discute salarille altora), copil/copii care îmi vor mâncă nervii până la salar, divorţ, şi, poate, cu mult noroc, o pensie liniştită.

...să fiu mereu înconjurată de prieteni, ca să ne facem viaţa mai plăcută unii altora. Dar să fim realişti, care om poate să se impartă egal între viaţa profesională, cea sentimentală şi cea socială? Nu ştiu de ce am impresia că în cazul meu ultima va ieşi din discuţie.

...pruncul meu să fie un bunoooooooc. BĂIAT, deci! Bunoc. Cred în forţele mele şi ale Mamei Natură şi nu accept sa fiu descurajată în privinţa asta!

...să am un job bine plătit, să nu trebuiască să fac ore suplimentare şi care să îmi placă să-l practic. Perfecţiunea nu există, ştiu!

...o casă cu şemineu.

...să îmi găsesc rostul în viaţă.

AMIN.

Oh, those days...

Îmi place să cred că am cei mai grozavi prieteni din toată lumea. Alături de ei am petrecut cea mai minunanta vara.
De atunci lucrurile s-au schimbat puţintel. Mulţi şi-au schimbat starea civilă, ca să-i zic aşa, unii de mai multe ori chiar, în doar juma de an. Dar cel mai important e că încă ne simţim bine împreună.
Fac o mare paranteză, ca să vă arăt că încă nu am trecut de "vara asta":

Patricia Tulcan: tu nai fo vara asta la costinesti:D
iulia_darau: vara trecuta
iulia_darau: vara asta inca no venit
Patricia Tulcan: baaaa, vara asta:D

Ca să ne aducem aminte de acele minunate vremuri când lăbăream de dimineţa până seara pe la Vila Fara, pe plajă, la căsuţa lu' Huţu sau pe la care mai era singur acasă, am făcut o mini-reuniune@my crib alături de inegalabilele cafele cu Nesquick a lu' Patri.
Am rememorat toate party-urile care le-am dat, goanele disperate după bani şi ţigări(că fără prietenii Vogue şi Kent8 viaţa unui adolescent e de neimaginat), cafelele cu lichior, serile in Nefe, pe lângă multe alte amintiri şi clişee care ne făceau să râdem in hohote.
La vară, tot la Vila Fara, tot la căsuţa lu' Huţu, tot NOI, dar cu mai multe de povestit nepoţilor, intonând următorul refren:

Când aveam doar 16 ani,
Doamne, ah, ce viaţă mai duceam...